ÎN PRESĂ

Interviu în Cuget Liber, 10 august 2015: „Universităţile româneşti se confruntă cu probleme extraordinare!”



În data de 10 august, am acordat un interviu pentru publicația Cuget Liber, pe care îl puteți citi în întregime mai jos:

Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ şi Universitatea Maritimă din Constanţa au o istorie comună, ce datează de la Revoluţie, când secţia civilă a Institutului de Marină, militarizat la începutul anului 1990, s-a separat şi s-a mutat în sediul actual de pe str. Mircea cel Bătrân.

Contraamiral de flotilă, prof. univ. dr. ing. Vergil Chiţac, rector (comandant) al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, nu ascunde frustrarea de la acea dată, motiv pentru care, prin două Hotărâri de Guvern, din aprilie şi din mai 1990, Institutul de Marină s-a transformat în Academia Navală şi, ulterior, în cadrul acesteia s-a înfiinţat Facultatea de marină civilă.

– Moment în care aţi intrat în concurenţă?

– Am intrat într-o piaţă competiţională în zona universitară, competiţie care există şi astăzi. În perioada aceasta, ne-am orientat instituţia având ca scop creşterea calităţii, pentru că eu sunt adeptul principiului că în piaţa aceasta extrem de dinamică vor rezista doar acele organizaţii care vor face un salt pe linia calităţii. În momentul de faţă, în urma examenului de admitere, pentru ambele secţii, atât pentru secţia de marină militară, cât şi pentru secţia de marină civilă, în urma analizelor noastre, consemnăm un succes. La marina militară, pe cele 39 de locuri pe care le-am avut scoase la concurs am avut o concurenţă de trei candidaţi pe loc. Iar la marina comercială, unde cifrele de şcolarizare sunt mai generoase, dacă anul trecut, în urma sesiunii din iulie, aveam 490 de înscrişi, anul acesta avem 625. În condiţiile în care bacalaureaţii anului 2015 sunt mai puţini decât în anul 2014. E limpede că universităţile româneşti se confruntă cu probleme extraordinare. Este o competiţie acerbă dintr-un motiv foarte simplu. În anul 2005, numărul de bacalaureaţi a egalat oferta. De atunci încoace, numărul de bacalaureaţi este mai mic decât oferta în învăţământul superior şi atunci este o competiţie acerbă între universităţi pentru a atrage studenţi. Poate constitui un element negativ – deşi competiţia se spune că ar fi ceva constructiv – dacă o privim din următoarea prismă: din dorinţa de a atrage candidaţi, universităţile acceptă şi studenţi mai slab pregătiţi.

– Să înţeleg că sunteţi într-o reală competiţie cu Universitatea Maritimă?

– Fără discuţie şi nu fac din asta un secret, pentru că nu am de ce. Cine m-ar crede dacă aş nega. Suntem într-o competiţie, dar avem două metode diferite de dezvoltare. Nu vreau să vorbesc despre strategia lor, ci absolut transparent despre strategia noastră. E limpede că există peste tot în România şi la toate universităţile o nevoie acută de bani. Ceea ce înseamnă mai mulţi studenţi plătitori de taxe. Însă, lucrul acesta vine în contradicţie cu calitatea. Intenţia leadershipului nostru a fost să facem o analiză foarte realistă şi să vedem cu resursele umane pe care le avem, materiale, financiare, care este nivelul calităţii pe care îl putem asigura. Aceasta este provocarea în permanenţă.

– Aşadar, oferta dvs. nu este atât de generoasă?

– Nu este! Vorbind despre marina comercială, noi trebuie să analizăm foarte bine, întrucât nicio universitate nu trebuie să-şi dorească la final foarte mulţi şomeri. Un criteriu al calităţii este ca, în doi ani, marea majoritate a absolvenţilor să-şi găsească de lucru în domeniul pe care l-au studiat. Sunt din ce în ce mai puţine companii care oferă posturi de cadeţi. Şi atunci, provocarea noastră este ca, în cei patru ani de studenţie, prin contactele pe care le avem cu firmele de crewing şi de shipping, să putem să le găsim celor care doresc, de la secţia civilă, să înceapă să facă voiaje ca şi cadeţi la bordul navelor. Noi ştim exact cam care este piaţa şi ce putem asigura şi, în funcţie de asta, ne dimensionăm numărul de studenţi. Din acest punct de vedere, responsabilitatea socială a unei universităţi este să scoată absolvenţi care găsesc un loc de muncă în domeniul pe care l-au absolvit.