Blog

Mottainai!



Marți seară, am fost invitat la emisiunea lui Radu Tudor  “Punctul de întâlnire” de la Antena 3. Fiind în plină criză guvernamentală și ulterior desemnării doamnei Dăncilă ca propunere a PSD pentru funcția de prim-ministru, discuțiile s-au concentrat pe acest subiect. Am încercat să am o atitudine neutră și să nu intru în polemica celor doi colegi de platou de la PSD și PNL care și-au aruncat săgeți și ironii. Subliniez mai jos două idei pe care le-am expus în emisiune.

Economia României este decuplată de factorul politic, pentru că piețele de bunuri, servicii și capital interacționează cu piețele similare europene și mondiale (mai mult de 70% din export merge în Uniunea Europeană). Așadar dragi prieteni, vestea bună e că economia României va intra în recesiune sau va crește odată cu economia Europei. Ori acum în 2017 creșterea economică în UE a fost în medie de 3% după ce în 2016 a fost de 2%. Economia europeană și-a revenit, neîndoielnic. De ce am avut noi anul trecut de 6,5% dublu față de media europeană? Datorită unui an agricol foarte bun care a contribuit cu 2-2,5% la creșterea economică. Ploaia e mai importantă decât guvernul în succesul economic! Nu e glumă! E adevăr!

Vestea rea o reprezintă criza pe care o traversăm aduce la suprafață carențele profunde ale sistemului politic în actuala sa configurație. Partidele politice au eșuat lamentabil pe toate planurile. România nu are un proiect de țară și partidele nu au idei în sensul ăsta. Cum nu au doctrină decât retoric nu și faptic. Voi crede mereu că guvernul care a luat măsuri cu adevărat de dreapta a fost al lui Victor Ponta în timp ce guvernul domnului Tăriceanu a fost unul socialist. Și în fine, calitatea resurselor umane din partide este în suferință. Să te prezinți tu partid de opoziție (PNL și USR) la consultările organizate de președinte, fără o propunere de prim-ministru, fără un program politic (nu neapărat de guvernare), fără o listă măcar încropită de miniștri și să ai tupeul să ceri alegeri anticipate, ăsta-i “meșteșug de prostie”!

Întrucât în aceeași zi se derula vizita istorică a primului ministru japonez Shinzo Abe, am propus să discutăm puțin despre acest subiect însă a fost imposibil. Așa că dați-mi voie să mă refer în continuare.

Domnul Abe efectuează un turneu diplomatic în Europa de Est cuprinzând 6 țări, în contextul evoluției complexe legate de securitatea zonei Asia-Pacific. Japonia este istoric amenințată pe două direcții: Coreea de Nord și China. Însoțit fiind de reprezentanții a 30 de companii nipone din domeniile IT, telecomunicații, construcții de mașini, etc., prim-ministrul încurajează investițiile japoneze ca o contrapondere la investițiile chineze, existente deja. Al doilea obiectiv este legat de faptul că atât Asia Pacific cât și Europa de Est sunt cel puțin complicate din punct de vedere al securității. Ei bine, această realitate a adus România și Japonia în aceeași barcă. Ambele țări trebuie să-și coordoneze acțiunea diplomatică și să transmită mesaje corecte astfel încât SUA să-și țină promisiunile de apărare a aliaților. Pentru că ei sunt singurii care o pot face. Însă americanii îi ajută pe cei care se ajută și singuri.

Ei bine, așa cum probabil știți, domnul Tudose și-a dat demisia cu o seară înainte și a anunțat că nu asigură interimatul, ca atare vizita la Guvern a domnului Abe a fost anulată. Las la o parte lipsa de politețe la adresa unei țări de care suntem legați emoțional, în mod special din 1996 când a fost singura care a ajutat România care avea la acea dată liniile de finanțare închise. Atunci am făcut o emisiune de obligațiuni (bonduri “Samurai”) care ne-a asigurat o finanțare de 500 milioane de dolari și nu am intrat în faliment statal. Însă ce văd cu mare tristețe este că, în goana asta nebună după putere, politicienii români au uitat de țară și nu înțeleg că în lumea asta globalizată ireversibil, “ori ești la masă ori în farfurie”! Mottainai!

 

Mottainai (もったいない, 勿体 無い) este un termen japonez care exprimă „un sentiment de regret atunci când valoarea intrinsecă a unui obiect sau a unei resurse este risipită fiind utilizată în mod neadecvat”. Expresia „Mottainai!”(O, ce risipă!) poate fi folosită ca o interjecție, atunci când ceva folositor, cum ar fi produsele alimentare sau timpul, este irosit. (sursa)