Blog

Despre referendum și problemele pe care acesta le creează, nu le rezolvă



Referendumul pentru modificarea Constituției este un lucru extrem de serios. Consultarea populației cu privire la problemele societății presupune costuri ridicate și o mobilizare exemplară din partea tuturor factorilor decidenți.
După cum știm, guvernanții noștri sunt mai hotărâți ca niciodată să cheme românii la urne pentru a se exprima cu privire la modificarea Constituției astfel încât o familie să fie definită drept ”uniunea dintre un bărbat și o femeie”, nu ca ”uniunea dintre doi soți”, cum este în prezent.

Din punctul meu de vedere, această acțiune are caracter manipulatoriu și nu răspunde în niciun fel la nevoile societății din prezent. Să mă explic:

1. În general, referendumul oferă un răspuns binar, simplist (”da” sau ”nu”), care nu poate acoperi întreg spectrul unei soluții. În fapt, referendumul NU oferă o soluție, ci o părere a majorității celor prezenți la vot cu privire la situația descrisă în întrebare. Însă revenind la cazul nostru, vom mai observa un lucru esențial: această acțiune propusă NU corespunde realității societății românești, vizând o problemă inexistentă.

Referendum (DEX) = consultare directă a cetățenilor chemați să se pronunțe prin vot (prin „da” sau „nu”) asupra unui proiect de lege de importanță deosebită pentru stat sau asupra unor probleme de interes general.
Așadar, nu suntem în niciuna dintre situațiile din definiție. A semna o petiție conținând un punct de vedere asupra unei probleme nu înseamnă că problema există și este de interes general.

Exemplu: Sunteți de acord ca, dacă în pădure crește numărul de lupi, să-i vânăm? Da! Dar asta nu înseamnă că a crescut sau că va crește numărul de lupi.

2. Reforma constituțională este un subiect atât de complex, încât pur și simplu nu ne putem juca de-a modificarea legilor fundamentale ale țării de câte ori avem noi chef. Da, sunt de acord ca o astfel de reformă să aibă loc, în condițiile în care Constituția datează din 2003 iar dinamica schimbărilor în societate este foarte mare, dar o abordare responsabilă a subiectului ar trebui să vizeze discutarea în societate și a următoarelor teme:

Votul obligatoriu: Faptul că de la un ciclu electoral la altul se prezintă la vot din ce în ce mai puțini compatrioți ne arată foarte limpede că politicienii actuali i-au dezamagit, iar partidele actuale nu se pot reforma deși declara sus și tare că doresc să facă acest lucru. Cred că vi s-a acrit de câte ori ați auzit că trebuie reformată clasa politică. Numai că, vorba lui Arghezi, una vorbim și alta fumăm.

În acest caz, de fapt la ce asistăm noi? La faptul că cei care se prezintă la vot, mai puțin de 40% din electorat, trimit în parlament și apoi în funcțiile de conducere a statului oameni de calitate îndoielnică din aceste partide nereformate, iar rezultatele sunt cele pe care le vedeți. De fapt noi am trecut de la democrație către cleptocrație.

Trebuie să observăm că sunt țări cu tradiții democratice mai vaste decât ale noastre care aplică acest procedeu: Australia, Belgia (în Bruxelles, una dintre cele trei capitale ale Europei alături de Luxemburg și de Strasbourg și cea mai importanta de altfel, votul este obligatoriu), Luxemburg, Cipru, Grecia. Dacă în aceste locuri funcționează, cu atât mai mult într-o societate nematurizată democratic precum a noastră responsabilitatea civică trebuie oarecum forțată.

Dacă continuăm să acceptăm democrația ca sistem politic (”care nu e neapărat cel mai bun sistem politic dar nu s-a descoperit altul mai bun” – W. Churchill), atunci nu se poate fără partidele politice. Sau poate ajungem la concluzia că democrația e depășită și și-a atins limitele, că doar avem un exemplu celebru care cântă prohodul democrației de tip liberal (Viktor Orban) și trimite bezele domnului Putin, reprezentantul unui sistem autocrat.

Norma de reprezentare a românilor din străinătate: Acum, în Parlamentul României avem 19 parlamentari reprezentând minoritățile naționale (de fapt 18 pentru că tătarii nu sunt reprezentați) și 31 de parlamentari ai UDMR. Adică 50 de parlamentari reprezintă nu mai mult de 1,5 milioane de cetățeni români de altă etnie. Pe de altă parte, în exteriorul țării sunt 4 milioane de români care au fost în ultimii 10 ani cei mai mari investitori în România, trimițând acasă 50 miliarde de Euro peste nivelul investițiilor străine din aceeași perioadă. Ei bine, acești patru milioane de români sunt reprezentați de 6 parlamentari pentru diaspora. În concluzie, o reformă constituțională trebuie să vizeze și norma de reprezentare a românilor din străinătate în condițiile unui dezechilibru evident între reprezentarea românilor din străinătate și a românilor de altă etnie din țară. În 2003 nu exista acest exod masiv al populației, deci o soluție trebuie gândită.

3.Referendumul pe actuala constituție este neimperativ, iar după 2009 a devenit și nerelevant. Pentru că ce relevanță mai are rezultatul unui referendum acum, atât timp cât referendumul din 2009, validat constituțional, care a stabilit că poporul dorește parlament unicameral și un număr de 300 de parlamentari, nu a fost aplicat?

Dragii mei, în concluzie consider că acesta este un demers populist și demagogic pentru a distrage atenția cetățenilor de la problemele guvernării care vor exploda în această toamnă. Ceva de genul: oamenii să se ducă pe „fentă”. De ce e nevoie să pui o întrebare al cărei răspuns în cunoști deja și să mai cheltui și timp și bani pentru asta? Poate doar pentru a te valida din nou ca om politic și pentru a rosti încă o dată discursul învingătorului în fața alegătorilor care nu au mai auzit niciun lucru bun de la tine de multă vreme.

Referendumul este un proces inerent, nepotrivit pentru a tranșa subiecte complexe. Însăși Margareth Thatcher, “doamna de fier” a Regatului Britanic spunea că “plebiscitele sunt dispozitive pentru dictatori și demagogi”. Subiectele importante într-o democrație se tranșează prin negocieri, nu prin referendumuri. Uitați-vă la Brexit. Subiectul a fost tranșat prin referendum la neinspirația fostului prim-ministru David Cameron. Rezultatul? O Marea Britanie divizată aproape în două părți egale, mai slăbită ca niciodată.